Pe urmele făuritorilor Marii Uniri

Din inima Munteniei, Din Argeş, nu e greu să porneşti pe urmele Făuritorilor Marii Uniri. Aici, la noi, simţi bătăile inimilor regilor noştri care odihnesc în legendara Catedrală Arhiepiscopală de la Curtea de Argeş, tot aici sunt meleagurile natale ale familiei Brătianu, oamenii politici care contribuit la reîntregirea ţării şi tot aici, suntem noi, muntenii, urmaşii acelora care au avut maturitatea politică în urmă cu 160 de ani să aleagă domn în Ţara Românească pe alesul Moldovei, colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Trăind într-o localitate în care sunt respectate valorile patriotice şi morale, învăţând într-o şcoală în care educaţia se bazează pe respect şi stimularea creativităţii, încă din clasele primare am păşit pe urmele făuritorilor de ţară, chiar dacă nu ştiam atunci că recitarea unei poezii, culegerea de informaţii istorice despre făurirea României, participarea la evenimente istorice se vor aşeza ca pietrele de temelie la educaţia mea, fiindu-mi uşor să înţeleg că toate aceste fapte mari nu sunt numai cuvite măreţe, ci adevărate pagini scrise cu sânge, cu sacrificii de români, de la oamenii politici la popor.
M-au ajutat să înţeleg împortanţa acestui eveniment crucial pentru noi, românii atât cărţile în care este tratat evenimentul, dar şi mai mult, dovezile păstrate în muzee, dintre care voi aduce în atenţia dumneavoastră două, cele mai apropiate de sufletul meu: unul este Mausoleul de la Mateiaşi, ridicat între triunghiul spiritualităţii mânăstirilor rupestre Cetăţuia de la Cetăţeni, Nămăieşti şi Corbii de piatră de a Corbi, iar cel de-al doilea este Cula de la Racoviţa, amplasat[a chiar in cartierul meu natal, un muzeu înfiinţat şi întreţinut de Primăria Mioveni la propunerea şi donaţia de obiecte autentice făcute de familia profesor Năstase.
Chiar domnul Colonel în rezervă, profesor Constantin Năstase este elementul cheie, veriga în viaţă, mărturia vie a eroismului şi puterii de sacrificiu pe care au făcut-o românii pentru această ţară, România. Dumnealui povesteşte sincer, lucid, la cei 102 ani, despre dragostea de ţară care i-a făcut să reziste pe front, dar şi pe drumul greu al întoarcerii din război.
Cum să nu te pleci în faţa unui asemenea om care stă demn, îmbrăcat impecabil în uniforma de ofiţer şi mărturiseşte cu emoţie despre îndârjirea cu care şi-a apărat ţara, dar şi despre decizii grele care aruncau în luptă întreg plutonul de care răspundea atunci tânărul ofiţer.
Chiar dacă făurirea României Mari este veşnic legată de Regele Ferdinand şi de Regina Maria, eu cred că întreg poporul român a clădit această Românie prin muncă, prin credinţa în Dumnezeu iubitorul de oameni, prin încrederea în oamenii politici care să aducă progresul şi dezvoltarea ţării.
Răducu Irina, clasa a VIII-a B, Şcoala Gimnazială „George Topârceanu” Mioveni

Ziua lui Eminescu, marcată la Mioveni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *